8 ianuarie Psssssst, învăţ să iert! Iar asta e o treabă mai complicată decât pare.

7 ianuarie Ioan-Aurel, Ionel, Ioana, Amalia-Ioana, Marius-Ion şi încă un Ion. Toţi sunt ai mei, toţi sunt de gaşcă. Bucăţi din sufletul meu şi eu parte din ceea ce este fiecare dintre ei. Suntem mult mai dependenţi unii de alţii decât credem. Strâns legaţi, prin fire nevăzute, când unul se prăbuşeste, se vor clătina toţi. [...]

6 ianuarie Monitorizez transformări. În jur, totul la fel! În mine? Nimic nu s-a modificat notabil de ieri până azi. Şi dacă ceea ce “ştiu” nu schimba nimic? Dacă am pus prea multă miză într-un adevăr de care nu aveam nevoie? Pentru că… da, există şi adevăruri care ne prisosesc.

5 ianuarie “Ehe… dacă am ştii ce nu ştim…”  mi-a zis odată moşu` meu. Nu mai ştiu exact în ce context dar ţin minte că a căzut imediat pe gânduri după ce a slobozit vorba. Ei bine, astăzi “ştiu”. Rămâne de văzut ce se schimbă.

Constat că destul de multă lume e deja familiarizată cu proiectul “Academia de Media” şi se interesează de oferta noastră de curs. Asta mă bucură nespus şi mă obligă să fac nişte precizări. Prima, şi cea mai importantă, n-am vrut să demarăm “pe genunchi” şi nicidecum în ilegalitate. Una e să mergi ca trainer invitat [...]

3 ianuarie Aş fi dat orice să nu ies de sub plapumă la 8 dimineaţa. M-am dus, totuşi, la prima şedinţă. Am vrut să-mi dovedesc de la bun început ataşamentul faţă de proiect. Chiar dacă asta a însemnat să nu-mi acord destulă atenţie în oglindă. Mă framântă ideea că, poate, am dezamagit la prima întâlnire [...]

“Scrie despre lucrurile pe care le ştii, vorbeşte despre oameni pe care-i cunoşti, despre locurile în care ai trăit dacă vrei să fii autentică!”, un sfat primit de la un mare jurnalist francez, de care mi-am amintit brusc când am ajuns acasă, la ai mei. Pensionari ceferişti, mama mea şi tatăl meu vitreg n-au avut [...]

2 ianuarie Am ajuns la slujba de duminică. Patru ore! Mă ciupesc de antebraţe, durerea îmi ţine ochii deschişi. Mi-am impus să rezist. Am reuşit…. Iar nu i-am vorbit Parintelui Alexie cât aş fi vrut. Măcar l-am ascultat cât am putut. Cel mai bun “speaker” pe care-l cunosc, mai coerent, mai subtil şi mai viu, [...]

1 ianuarie 2011 Pornim la drum după doar câteva ore de somn. Frate-meu şi cu mine pe acelaşi drum. Şi la propriu şi metaforic vorbind. O călatorie lungă dar superbă din Hunedoara până în Neamţ. Zăpada aşternută peste Romania o face să pară curată, sănătoasă, strălucitoare. De nu s-ar mai topi vreodată!