Ştiu că vacanţa de 1 mai şi vremea superbă de afară i-au luat din faţa televizoarelor pe mulţi dintre fanii gimnasticii artistice feminine care au ratat în acest fel Campionatul European de la Birmingham. Aşa că vă relatez un pic despre isprăvile copilelor noastre în Anglia, nu de alta dar chiar au făcut treabă bună şi iar n-au parte de recunoaşterea pe care o merită.
România s-a prezentat cu un lot de sportive foarte tinere, puţin cunoscute marelui public dar care au reuşit să obţină medalia de bronz în concursul pe echipe. Mai mult, Amelia Racea, în vârstă de numai 15 ani, legitimată la “Cetate Deva”, a câştigat aur la bârnă, în timp ce Raluca Haidu a luat bronzul la acelaşi aparat. Diana Chelaru a obţinut şi ea o medalie de bronz, în finala de la sol.
Sandra Izbaşa Foto:AFP/Getty Images
Echipa de gimnastică feminină a României, antrenată de Nicolae Forminte, vine aşadar acasă cu patru medalii de la un Campionat European. Asta în condiţiile în care cea mai titrată gimnastă a acestei generaţii, Sandra Izbaşa, campioana olimpică la sol, nu şi-a revenit încă după accidentarea care i-a provocat o ruptură a tendonului lui Ahile şi o fractură la mâna stângă. În plus, cealaltă stea a lotului actual, Ana Porgras, campioana mondială la bârnă de anul trecut, a suferit o accidentare sâmbată în concursul pe echipe suficient de gravă încât să-l determine pe Forminte să o retragă din ambele finale în care se calificase – bârna şi paralele.
Amelia Racea Foto: Pro Sport
Aşa a intrat micuţa Amelia Racea în finala de la bârnă, înlocuind-o pe campioana mondială, pe cea care trebuia să performeze din postura de mare favorită. Ana Porgras n-a avut şansa să câştige medalia care, aproape sigur, i s-ar fi cuvenit însă Amelia i-a suplinit absenţa cu un succes neaşteptat de nimeni.
În aceste condiţii, găsesc de-a dreptul ridicole aprecierile celor care susţin că cele patru medalii ale copilelor noastre reprezintă un “palmares sărac”, evidenţiind că “acesta este cel mai slab rezultat din ultimii zece ani” al gimnasticii feminine de la noi. Iar cel mai tare m-a enervat un titlu care zicea: “N-au putut mai mult”.
Ce să poată mai mult, fraţilor? Pe ce lume trăim? Chiar nu mai avem puterea să facem deosebirea între “succes” şi “eşec”? Chiar nu ne mai lăsăm impresionaţi de absolut nimic?
Citește și:
Toata stima si tot respectu pentru aceste fete. Si eu am fost odata gimnasta tot la Deva si stiu ce munca este. Bafta fetelor si sper ca acum sa aveti in regim mai lejer …
Pot sa-mi exprim doar recunostinta pentru bucuria produsa atunci cand am citit despre rezultatele fetelor!Bravo lor in conditiile care sunt in Romania si la cat investeste aceasta ‘entitate’ in dezvoltarea profesionala si personala a rezidentilor ei. Cel mai profund sentiment de stima pentru munca si rezultatele acestor fete.
Sanda, “n-au putut mai mult” e, cred, un citat din Nicolae Forminte însuşi. Ana Porgras nu e campioana mondială la bârnă de anul trecut: s-a calificat cu prima notă, dar a ratat în finală (tracul debutului, cum i s-a întâmplat acum Ralucăi Haidu în finala pe echipe).
Comăneci e de vină!
Sanda, v-as propune mai bine o calatorie catre 1 mai-ul de alta data. La subiectul postului ar fi de facut un singur comentariu: pe primele pagini ale tabloidelor, un succes ocupa un spatiu mai mic decat un timbru. Restul e…Bianca Dragusanu. Asa se valorizeaza informatia, cu justificarea ca “asta se cere”.
E foarte simplu, Sanda: nu putem mai mult! Noi, romanii, ca neam. Nu putem sa ne bucuram, daca scorul Tristete-Bucurie este 5 la 4. Caci nu-mi inchipui
ca nu suntem capabili sa gasim cinci motive care sa umbreasca performanta fetelor…
PS: observi cati de “NU” am folosit? si eu doar incerc sa explic ceva, darmite sa pui un roman sa vorbeasca liber?!?
De acord. Pe acelasi principiu m-au deranjat si pe mine aprecierile lansate acum 2 ani, dupa Olimpiada de la Beijing (despre prestatia generala a delegatiei Romaniei – ocupanta locului 17 pe natiuni, hello!), in conditiile in care tara asta, asa praf cum e ea, se afla undeva in jurul locului 15 intr-un clasament all time al Jocurilor Olimpice.
http://www.theflyonawall.com/2008/08/onorabil-ori-ba.html