Cu tenacitate, studiind atent legile strâmbe, investind timp şi energie pentru a le desluşi toate hachiţele şi, mai ales, făcând uz de toate pârghiile de care încă dispune cetățeanul român în lupta cu Statul, Remus Cernea a izbutit ieri să facă o breşă într-un zid electoral ridicat să protejeze marile partide. La sesizarea lui a fost declarat neconstituţional articolul potrivit căruia  “la alegerile parţiale pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral”.

Urmăresc de ceva vreme zbaterea lui şi, recunosc, m-aş fi aşteptat să cedeze până acum. Însă Cernea face clar dovada că ştie ce vrea şi e pregătit să muncească atât cât va fi nevoie până când electoratul va fi la rândul său pregătit pentru un nou model de om politic.

Într-o ţară în care se invocă zilnic nevoia de o clasă politică nouă, nealterată, necoruptă, Cernea a desfăcut legea electorală în bucăţele şi a arătat într-un raport că aşa ceva este imposibil. Sistemul electoral de la noi este de departe cel mai nedemocratic din Uniunea Europeana si restricţionează dramatic accesul cetăţenilor la funcţii publice. În România, dacă un independent candidează într-un colegiu, nu este suficient ca acesta să obţină cel mai mare număr de voturi pentru a câştiga alegerile şi a intra în Parlamentul României. Independentul primeşte mandat numai dacă victoria lui a fost categorică, obţinând cel puţin 50% plus 1 vot. Cu 49 % se cheamă că independentul a pierdut iar mandatul intră la redistribuire între partidele mari.

Dacă vrei să infiinţezi un partid nou în România, legea are grijă să te pună la colţ rapid. Ai nevoie de douăzeci şi cinci de mii de membri fondatori din filiale funcţionale în cel puţin 18 judeţe plus Bucureşti. Asta în condiţiile în care în Marea Britanie, spre exemplu, cu zece susţinători poţi să înregistrezi oricând un partid politic.

În raportul întocmit de Remus Cernea se arată şi cât de inechitabil a fost alcătuită harta colegiilor uninominale. În anumite regiuni, un parlamentar reprezintă interesele a numai patruzeci de mii de alegători, în alte colegii pot fi şi două sute de mii.

Eu am extras doar câteva idei din studiul comparativ pe care Remus Cernea l-a trimis Parlamentului European în vara anului trecut, prin care tânărul politician atrăgea atenţia asupra felului în care sunt încălcate drepturile românilor de a fi aleşi, însă vă recomand să parcurgeţi raportul integral. După lectura acestui document, veţi desprinde cu uşurinţă cel puţin două concluzii esenţiale:

1. Dictatura s-a instaurat deja în România.

2. Nu e dictatura lui Traian Băsescu ci a întregii clase politice actuale care pare să-şi fi luat măsuri straşnice pentru ca nimeni din afara sistemului cultivat de ea să nu o poată concura cu şanse reale.

Citește și:

• Curajul de a fi Teo Trandafir (27)
• Fobiile dobândite în comunism seceră și în democrație (6)