Un accident aviatic, tragic dar absurd după cum reiese din primele rezultate ale anchetei care se desfăşoară la Smolensk, a obligat mass-media de pretutindeni, inclusiv din România, să-şi întoarcă puţin privirea spre trecut şi să cerceteze adevăruri istorice. Masacrul de la Katyn, un subiect muşamalizat acum 70 de ani, şi-a luat cu vârf şi îndesat revanşa în ultima săptămână iar popularitatea lui Lech Kaczynski a atins cote mondiale post-mortem.

La noi, moartea preşedintelui Lech Kaczynski, a soţiei acestuia şi a celorlalţi oficiali polonezi, a făcut ca veştile despre indivizi precum Căşuneanu, Voicu sau Costiniu să coboare în ierarhia ştirilor din jurnalele TV. S-a vorbit mai puţin despre “fraudă”, “trafic de influenţă” sau “corupţie” şi mai mult decât oricând despre “solidaritate” şi “patriotism”. În încercarea de a susţine ore întregi de ediţii speciale despre evenimentele din Rusia şi Polonia, zeci de reporteri, prezentatori şi moderatori au fost nevoiţi să se documenteze temeinic, să îmbrace hainele cele mai sobre pe care le aveau în garderobă şi să-şi pună la treaba atitudinile cele mai decente. N-au mai fost conflictuali, nici justiţiari, au relatat fapte şi au evocat întâmplări de importanţă covârşitoare în istoria lumii. Şi cât de bine le-a stat tuturor! Reguli de aur ale presei impun să priveşti şi dintr-o perspectivă locală un eveniment din actualitatea externă şi uite-aşa am învăţat sau ne-am reamintit de rolul României în deznodământul celui de-Al Doilea Război Mondial, de ajutorul acordat de români polonezilor prigoniţi, de faptul că le-am adăpostit tezaurul şi l-am şi înapoiat intact ulterior. Tragedia de la Smolensk ne-a dat şi nouă prilej de reflecţie asupra noţiunilor de “lider”, “elită” şi “identitate naţională” şi, inevitabil, ne-am comparat noi, românii, cu ei, polonezii. Sunt sigură că mulţi au tras învăţăminte pentru totdeauna.

A erupt apoi vulcanul din Islanda care a degajat norul de cenuşă. Căşuneanu, Voicu şi Costiniu, nici de-ar fi făcut tumbe în fundul gol n-ar mai fi avut loc în sumar. Multe lacune de geografie s-au astupat cu acest prilej iar când a devenit limpede că norul cu pricina nu va ocoli nici România, interesul pentru natură şi aviatică deopotrivă a crescut simţitor. Împărtăşesc în mare parte opinia celor care consideră că nu a fost justificat tonul alarmist în relatările despre norul care traversa România dar mă bucură că subiectul a luat faţa personajelor care au monopolizat spaţiul public de la noi. Sunt foarte departe de ceea ce s-ar numi un activist ecologist însă nu pot să nu mă înclin în faţa supremaţiei naturii. Ea, natura, ne-a demonstrat încă odată că dacă îşi pune mintea cu noi, oamenii, ne poate da peste cap într-o clipă toate planurile şi socotelile.

Dezastrul aviatic de la Smolensk, funeraliile cuplului prezindenţial din Polonia plus norul de cenuşă care ne-a obligat să rămânem cu picioarele pe pământ, toate aceste evenimente la un loc ne-au mai oferit un privilegiu. Acela de a-l vedea până şi pe Traian Băsescu într-o lumină nouă. Dacă într-o zi obişnuită de duminică s-ar fi strecurat în buletinele de ştiri cu declaraţii făcute “la oha” în timp ce împingea un coş cu alimente de bază printr-un hypermarket, unde ar fi fost, chipurile, surprins de reporteri mult prea ambiţioşi, iată că duminica asta șeful statului ne-a oferit cu totul altă imagine. Traian Băsescu s-a căznit să ajungă la funeraliile omologului său polonez şi apreciez enorm efortul său. I-ar fi fost şi lui la îndemână să se dea lovit pe motiv de nor buclucaş care îl ţine la sol dar nu a făcut-o. A găsit soluţii şi nu a ratat ocazia de a duce la Cracovia solidaritatea românilor cu prietenii polonezi şi respectul nostru pentru istoria lor zbuciumată.

Concluziile care se desprind în urma acestor evenimente sunt multiple şi, cred eu, utile. În primul rând s-a dovedit că românii sunt un popor de oameni buni, totul e sa aibă prilej să arate asta. În al doilea rând, publicul telespectator din România şi-a arătat încă odată apetitul, interesul pentru evenimentele din afara graniţelor. Pentru mine asta e o satisfacţie personală pentru că întotdeauna am susţinut că românii au mari curiozităţi legate de lumea în care trăiesc, alţii sunt cei care vor să-i enclavizeze informaţional şi să-i sufoce cu știri uluitoare dar prea puţin folositoare lor. Nu în ultimul rând, a fost o încântare să văd că activiştii de partid au fost înlăturaţi temporar de pe ecrane iar scaunele încălzite de ei mult prea des au fost în sfârşit ocupate de oameni cu expertiză reală de la care am avut câte ceva de învăţat.

Lech Kaczynski şi soţia sa, Maria, au fost deja înhumaţi iar traficul aerian va fi redeschis, cică, peste câteva ore. Oare ce urmează? Oare Caşuneanu, Voicu şi Costiniu ce mai fac?

Citește și:

• Lista şefilor de stat şi de guvern care iau parte la funeraliile soţilor Kaczynski (2)
• Preşedintele interimar al Poloniei, fiu de ambasador în România (0)