Ieri am plantat un copac. Nu, nu asta e ştirea, ăsta-i doar contextul în care mi-am luat o smetie cât mine de mare. Un amic organiza un eveniment de Ziua Pământului. După cum v-am mărturisit deja, nu-s tocmai un ecologist desăvârşit. Consum mult curent electric, prefer să fac o baie prelungită în cadă decât un duş scurt, reciclez foarte rar şi conduc o maşină cu motor diesel. Da, recunosc, fac multe prostii.
Precum păcătosul care dă de pomană cu speranţa că i se va prescrie măcar o boacănă, aşa m-am dus şi eu, invitată de amicul menţionat deja mai sus, să plantez copacul meu în Parcul Tineretului.
- Ce copac doriţi? Cu flori sau platan?
- Platan, zic. Fără vreun motiv anume, în deplină necunoştinţă de cauză dar convinsă că e o alegere inspirată.
Cineva mă conduce spre aleea cu platani, îmi dă în primire unul şi o lopată, eu mă bucur că platanul meu are vedere la lac şi poate fi văzut de pe terasa pe care o frecventez destul de des vara. Adică, dacă vin să stau vara la umbră sub platanul meu o să văd lacul, dacă merg la crâşmă pe terasă, o să-mi văd platanul. Mai bine nici că se putea. Şi mă apuc entuziastă să dau la lopată, alături de nişte domni care făcuseră deja ce era mai greu. Un cetăţean pune frână cu bicicleta langă mine şi mă întreabă autoritar şi mai ales superior:
- Spuneţi-mi şi mie, ce plantaţi aici?
- Un platan, răspund eu cu bucurie.
- Îmi puteţi spune cum arată frunza unui platan?
- Recunosc că întrebarea mă depăşeşte.
- Ha! Vedeţi că nu aveţi habar, vai de capul vostru.
- Care-i necazul dumneavoastră?, îl întreb râzând.
- Cum care-i necazul? Mi-ar fi ruşine să plantez şi să n-am habar ce plantez, zice el inflamat. Şi mai şi râdeţi.
- Dar ce vă supără de fapt? Zău că nu înţeleg, şi zâmbesc în continuare iar asta pare să-l enerveze la culme.
- Mă supără incultura, clar?
- Acu`… eu mă gândesc că n-are ce să strice, doar e un copac nu-i o mină antipersonal, nu?
- Vai de capul vostru! Şi pleacă.
Domnul încrâncenat revine câteva minute mai târziu însoţit de un puşti simpatic şi foarte roşcovan care s-a dovedit a fi nepotul său. Îl aud cum îi spune: “Uite-o şi pe proasta aia, am întrebat-o ce plantează şi habar n-avea….” Mă întorc către el la fel de bine dispusă ca şi prima oară iar asta îl contrariază: “Domnule dragă, de ce denaturaţi şi-i spuneţi prostii copilului? Nu v-am zis că e platan?” şi îi fac o poză. Asta îl surprinde teribil şi, mai mult, îl înmoaie. În faţa obiectivului renunţă la moaca antipatică şi îmi oferă un zâmbet cum o fi văzut el în tinereţe că-i şedea bine lu` Alain Delon. Când credeam că l-am dezostilizat şi o să mă lase în pace aud strigăte în spatele meu.
- Priviţi, priviţi! Nepotul meu plantează aici voluntar şi lui nu-i face nimeni poze.
- Îi fac eu poză dacă asta o să vă potolească, şi mă apropii de puştiul care, cred eu, era cam stânjenit de situaţie.
- Dă-ţi şapaca jos, măi, să te vezi bine. Copilul se conformează, îndepărtează şapca şi îşi dezveleşte părul de-o culoare arămie care ar stârni invidie chiar şi printre irlandezi.
Îi fac poze copilului şi întreb:
– E bine, şefu?
– Eeee, aşa da! Bravo.
Probabil că bunicul care suferea amarnic de nebăgare în seamă va căuta dimineaţă febril prin ziare să vada poza cu nepoţelul său. Nasol! Regret dar nu pot face mai mult decât să-i public poza aici. Protejez identitatea puștiului pentru că este, evident, minor. O fi ăsta un blog dar eu tot reporter sunt aşa că vă rog să mă credeţi pe cuvânt că are nişte ochi albaştri ca cerul cel mai senin. Bunicul era mult prea ambiţios dar copilul n-are nicio vină.
PLATÁN s.m. Arbore exotic înalt, cu frunzele palmate, cultivat şi la noi ca plantă ornamentală în parcuri. [Cf. fr. platane, lat. platanus].
Citește și:
Te felicit pentru modul inteligent prin care ai iesit din clinciul bunicului…care era un carcotas,evident.Toata admiratia mea!
@Nimeni: Nu trebuie excluse persoanele de fata chiar deloc.
Am privit lucrurile si in cheia ta si tocmai de aceea am consemnat intamplarea, pentru ca mi-a dat de gandit. Revin totusi la ideea mea, plantam un pom, nu o bomba. Nu merit nici aplauze dar nici injuraturi pentru asta. Iar bunelul, haios de altfel, nu propunea vreun ideal, el doar varsa fiere. Foarte interesante informatiile de la tine, “nimeni”. 
[...] This post was mentioned on Twitter by Francisc Kurko. Francisc Kurko said: Sanda Nicola: "Platanul, incultura mea şi bunicul nebăgat în seamă" http://www.sandanicola.ro/?p=771 [...]
Au fost haiosi organizatorii, care au fost si ei luati la intrebari de bunicutul in cauza. Mi-a placut ca la un moment dat discutau despre faptul ca, pe viitor, n-ar fi rau sa ia in calcul si angajarea unei firme de securitate pt. evenimente, just in case
. Unii oameni au pur si simplu mult prea mult timp liber, pe care nu stiu sa-l fructifice intr-o maniera pozitiva.
Mie imi place sa vad asa:
)
bunicul, martor in viata al celor mai fine viclenii politice si sociale, trage un semnal de alarma intr-un spatiu public: “Jurnalisti! Nu mai fiti impersonali, biete unelte capabile sa faca “dintr-o veste proasta o stire buna” pentru o recompensa insignifianta slujind cu inconstienta interese straine de voi! Nu mai puneti carul inaintea boilor!
Personalizati-va! Alegeti mai intai niste crezuri si idealuri mai inaltutze, iar apoi bucurati-va subliniindu-le cu arsenalul metodelor din plin invatate!”
De exemplu – Coloana infinitului, Masa tacerii si Poarta sarutului au fost numite initial de catre insusi autorul lor Coloana pomenirii fara de sfarsit, Masa celor 12 Apostoli respectiv Poarta Reintregirii Neamului in memoria jertfelor romane din primul razboi mondial. Cum s-ar putea reda celor tineri aceasta foarte bogata semnificatie “ocultata” de regimul trecut, asa incat sa stie si ei “cum arata frunza de platan”?
(bineinteles ca persoanele de fata inclusiv cititorii se exclud
Haha! Salut acest (probabil) prim articol blogging style pe care il citesc aici si astept cu mare interes si altele