Dialoguri cu Părintele Stareţ Alexie (1)
- Încă nu îmi vine să cred că mă întind la glume cu un călugăr…, îi spun părintelui Alexie şi-mi mai comand un ceai roşu.
- De ce spuneţi asta?, mă întreabă el
-Pentru că am privit mereu oamenii în sutană ca pe nişte locatari ai unui Univers străin şi inaccesibil mie. Nu înţeleg pe deplin vocabularul popilor şi credeam că mulţi aduc teatralitatea actului liturgic şi în afara Bisericii. Ce-i drept, nici n-am cunoscut îndeaproape vreun popă până acum.
- Păi de unde să cunoaşteţi? Doar dumneavoastră, reporterii, vorbiţi despre noi numai când mai prindeţi pe câte unul de-al nostru că se scarpină-n fund, înţelegeţi ce vreau să spun…
Înţelegeam, dar nu-mi venea să-mi cred urechilor. “Chiar intră în discuţia asta de bunăvoie?”
- Şi n-avem dreptate, părinte? Nu ar trebui să denunţăm preoţii care nu trăiesc pe măsura învăţăturii din Sfânta Scriptură, aia pe care ne-o predicaţi nouă?
- Ba da, aveţi dreptate şi bine le faceţi! Că dacă de Doamne-Doamne nu mai au frică, barem de televiziune să le fie… Dar ia gândiţi-vă un pic la ziua aia din an când se face Parada Gay la Bucureşti…
- Ce legătură are?
- Păi are, pentru că în ziua cu pricina, de când vă treziţi până vă puneţi iar la somn, dumneavoastră, reporterii, “predicaţi” într-una drepturile homosexualilor, dreptul la intimitate şi la viaţă privată. Însă când vine vorba de un popă, uitaţi tot ce-aţi zis atunci, ăla nu mai are niciun drept.
- Mda, e o perspectivă din care, recunosc, nu am privit lucrurile până acum. Se aplică o dublă măsură în acest caz… Şi totuşi, cum ar fi bine să procedăm?
- Cine suntem noi să stabilim ce-i bine şi ce-i rău? Şi dumneavoastră, şi eu, vedem şi auzim multe. Punem cap la cap ce-am aflat, comparăm cu ce-am învăţat şi ajunge fiecăre la adevărul său. Şi s-ar putea ca adevărurile noastre să nu coincidă.
Atunci am înţeles care e marea asemănare dintre un popă şi un reporter. Amândoi ne dorim să obţinem mărturii. Diferenţa e că eu alerg după ele, mă chinui să le provoc, în timp ce el le aşteaptă să vină când vor. Şi ne mai deosebeşte ceva: odată obţinute mărturiile, el le va ţine numai pentru el, în vreme ce eu voi trâmbiţa tot ce ştiu pe unde pot.
- Am o rugăminte… Mi-aţi îngădui să consemnez undeva dialogurile pe care le purtăm?
- Adică îmi cereţi voie? Unde s-a mai pomenit asta, un reporter să nu dea în vileag smintelile unui popă? (râde cu poftă)
- Suntem prieteni, părinte, iar asta e o discuţie privată, la un ceai…
- Vedeti, iar aplicaţi dubla măsură.
- Se prea poate, dar tot vreau să am acordul dumneavoastră.
- Sunt de acord. Cu o singură rugăminte…
- Vă rog!
- Acolo unde consemnaţi, să nu faceţi să par mai mult decât ceea ce sunt.
Citește și:
e simpatic parintele pacat ca este homofob!! imperiul crestin a facut la fel de multe crime ca orice imperiu ….si mai vorbesc de drepturi!!!
Ne-ai facut o bucurie, Sanda, cu acest dialog. Multumim!