După câţiva ani foarte palpitanţi petrecuţi “în televizor”, când la matineu, când în prime-time, când în studio, când în teren, era firesc ca sinusoida personală să o ia la vale la un moment dat, nu? Un cancer de col uterin m-a zguduit suficient de tare încât să mă determine să-mi reorganizez viaţa şi să mă raportez altfel la meseria mea. Aşa am devenit freelancer, adică jurnalist pe cont propiu, ca să nu folosesc termenul “independent” care a fost demult golit de conţinut.
Noţiunea de freelancer e încă străină multora în România şi e greu să explici fiecarui om în parte pe care vrei să-l filmezi, cine eşti, ce reprezinți, că lucrezi pe cont propriu și că nu poți să-i garantezi că o să se vadă la televizor, dar tu te vei stradui. În relaţia cu politicienii români e extrem de dificil pentru că, cei mai mulţi dintre ei, stau de vorbă doar cu presa “prietenă” sau cu cea pe care vor să o seducă. Atunci când le spun că solicit interviuri pentru canale ca Al Jazeera, France 24 sau Channel 4 lucrurile se complică şi mai rău. Nu-i interesează să apară acolo, de ce şi-ar pierde vremea cu mine când oricum electoratul lor nu prinde France 24 sau Al Jazeera English? Partea tristă este că irosesc în acest fel multe şanse ale României de-a se face mai bine cunoscută în lume.
Cat de des reuşesc să vând materiale canalelor de ştiri din străinatate? În funcţie de conjunctură. Uneori sunt solicitări dese, interes crescut pentru situaţia din estul Europei, alteori trec luni de zile şi nicio ştire despre noi nu-şi face loc în buletinele de ştiri din Vest. Veniturile unui freelancer, fie el reporter, cameraman, editor imagine sau din cu totul alt domeniu, sunt întotdeauna fluctuante şi de aceea trebuie să te diversifici, să fii la curent cu evenimentele şi cu nevoile pieţei ca să-ţi evaluezi corect şansele de producţie şi de difuzare.
Freelancingul te obligă să devii mai creativ de la o zi la alta, mai pragmatic, mai bun administrator al resurselor, fie că e vorba despre tehnică, despre colaboratori sau despre timpul şi energia pe care le aloci unui proiect. Când eşti cât de cat stabil financiar şi poţi să priveşti totul ca pe un joc al minţii, e fantastic. Te simti liber şi croieşti zi-lumină planuri măreţe. Însă când traversezi perioade dificile din punct de vedere economic, atunci devine exasperant. Libertatea de creaţie nu mai face doi bani în faţa nesiguranţei zilei de mâine.
De ce aleg să muncesc în stilul ăsta în continuare? Pentru că simt că ceva bun se va naște cu siguranță din competiția asta a mea cu mine. Pentru că nu cred în vorba “acum ori niciodată” ci în construcții durabile, făcute cu cap și cu răbdare. Nu mă grăbesc nicăieri și nu alerg după viitor. Fac tot ce-mi stă în putere să valorific cum trebuie ziua de azi și să fiu pregătită pentru orice ar aduce ziua de mâine.
Citește și:
Buna Sanda,
M-am intrebat (pe mine ??!!) oare unde ai disparut atata vreme. Trebuie sa recunosc faptul ca nici nu prea urmaresc posturile TV de la noi din considerente lesne de inteles, as mentiona undeva si moralitatea, etica in general si cea profesionala in special.
Am auzit , ieri, povestea ta la Radio Romania. Ai dreptate acolo poti fi auzita, acolo te asculta oamenii care mai cred ca pot asculta ceva. Am fost uimit de taria ta si mi-am amintit momentele petrecute impreuna la BBC.
Eu nu mai sunt pasionat de presa, de cea de aici. Ma mai ocup de editare video si audio dar in cu totul alta directie nu cea a presei populare socialiste. Cred ca in urma acestui mesaj ma vei detesta dar as avea curajul sa numesc presa populara din Romania – o boala incurabila a societatii civile. Presa in integritatea ei, uzand de toate parghile ei a infestat societatea romaneasca. Nu a militat pentru cultura, pentru dezvoltarea omului ca individ, nu a directionat publicul spre frumos, spre un trai sanatos o viata mai curata, igiena, educatie sanatoasa a copiilor, moralitate, arta ci a in cercat permanent sa-si vanda “senzationalul” precum agentii comerciali, a cautat obtinerea de profituri si atat. Regret ca s-a ales praful si continua sa se degradeze.
Se spunea ca inainte nu se faceau productii, este adevarat tehnica era precara, decorurile, platourile de filmare dar energia launtrica, dorinta, talentul existau. Acum, nu mai e nimic. Productii de doi bani, atat la propriu cat si la figurat.
Refuz sa cred ca sunt un insingurat sau un ursuz dar limitele intelegerii mele nu pot accepta nonsalanta, bucuria si optimismul cu care se prezinta tot ceea ce se prezinta.
Ca fost coleg cred ca ma pot face inteles, cel putin fata de tine. Sunt intrebari care pot fi puse, ca reporter sau mediator, intrebari directe pertinente si fara echivoc, dar nu se pun. Nu avem oameni pregatiti sau nu sunt lasati?
Regret atat de mult tot ceea ce s-a inceput si s-a daramat.
Am un respect deosebit pentru tine, pentru tot ceea ce ai construit in paralel cu lupta pe care ai dus-o impotriva bolii, pentru freelancer-ul din tine.
Esti de admirat pentru taria de a lua pe umerii tai aceasta lupta care purtata de fapt de autoritatile in domeniu. Cred ca este sublim sa poti salva vietii si cred cu tarie ca esti mai linistita si mai implinita asa chiar si dupa toate incercarile.
Eu nu voi accesa des site-ul tau din motive de timp, am un job destul de solicitant, familie, treburile cotidiene, dar mi-ar face placere sa mai vorbim in amintirea experientei BBC si a unuia dintre mentorii nostri Janet Smith.
Multe succese si sanatate,
Mihai
Visez o lume fara religie dar cu mai multa credinta!!
credinta de a invinge este darul tau dat noua !!
Asta a fost memoria zilei de ieri:
http://www.crestinortodox.ro/remember/remember-diverse/a-fost-inmormantat-papa-ioan-paul-ii-71932.html
NU va cunosc decat de la TV, si mereu mi-ati placut mult. Transmisiile de la Vatican au fost extraordinare pt mine. Ma bucur ca ati trecut de boala grea, sa va ajute Dzeu.
Numai bine si mult succes in tot ce faceti si traiasca Ardealul si Deva natala a dvs!
Alin? Wow. Sigur exagerezi pe alocuri dar cred ca e permis intre “consăteni”
. Acu`, intre noi fie vorba, te-am urât un pic pe vremea cand imi erai sef, asa ca suntem chit. 
Sper sa ne revedem curand!
draga Sanda, pentru mine esti cea mai spectaculoasa evolutie din presa romaneasca, ever! Tu, alaturi de citiva prieteni din Deva, stiti foarte bine cum a fost inceputul! Citiva copii de liceu, fascinati ca se vad pe ecran, insufletiti de nebunul vesnic tinar, de Nunu. Aceasta declaratie aparent exaltata este un mod de a-mi cere iertare, peste ani, pentru faptul ca nu ti-am acordat, de la inceput, increderea pe care o meritai. O lectie pe care le-ai dat-o multora si pe care, sper, si-o vor insusi-o – cei care mai sint pe aici, prin lumea asta. Te imbratisez, Sandica, si-mi doresc sa mai facem impreuna, cindva, o emisiune la care sa se uite nu main-targetul lu’ Al-Jazeera ci prietenii nostri de alta data din Trei Scheleti!
Chapeau bas
bravo!
Multumesc pentru suport! Chiar inseamna mult. Da, si eu cred ca-i nevoie de asociere si de un soi de reprezentare ca sa ne putem face toti meseria cum ne pricepem mai bine. Nu suntem multi dar nicidecum putini. Important e sa ne adunam si sa croim impreuna poteci catre difuzori. I`m in!
Dar ce sinusoidala este insasi viata de freelancer! Momente cand ai trei joburi simultan de nu-ti mai vezi capul si momentele chinuitoare cand nu suna telefonul iar pe mail nici spamuri nu-ti mai intra.
Nu stiu cati freelanceri sunt in Romania, poate n-ar fi rau sa ne organizam cumva, sau macar sa stim unii de altii. Nu stiu daca chiar o asociatie, dar macar un site unde sa ne depunem icrele fiecare cu ce poate sa faca, ce echipamente are, cum poate fi platit, etc. Tare mi-ar fi fost util un astfel de loc in ultimii zece ani, cand aveam nevoie fie de un reporter, fie de un sunetist sau de un operator steadicam.
Ce zici, Sanda?
[...] This post was mentioned on Twitter by Camil Stoenescu. Camil Stoenescu said: despre jurnalism independent http://bit.ly/ciSsU6 [...]
interesantă lectură despre ce înseamnă jurnalismul pe cont propriu. numai bine și succes în tot ce întreprinzi
Felicitări!
Eu am crezut întotdeauna că freelancer este statutul sine qua non al unui jurnalist adevărat. Jurnalistul angajat cu contract este mai mult sau mai puţin un mercenar, dacă nu chiar un funcţionar. Deciziile în media sunt luate de persoane cărora nu le prea pasă de jurnalism şi care au alte interese. De aceea criteriile nu vizează calitatea actului jurnalistic ci doar efectul scontat şi măsurat în bani sau influenţă. Cred că acesta este şi principalul motiv pentru care freelancerii sunt sistematic descurajaţi în România, o ţară în care “de capul lui” are sens peiorativ. Nu pot decât să vă urez succes!
Stiu povestea ta de la tine, de cand ai fost invitata la emisiunea lui Ion Cristoiu. Atunci m-am gandit sa descarc intr-un text toata emotia care m-a coplesit ascultandu-te. Si am tot amanat, nu stiu de ce… Dar intr-o zi tot pun eu pixul pe tine. Pazea!
ca de la freelancer la freelancer – te inteleg perfect. -D
in alta ordine de idei, mi-ai placut ca prezenta pe ecran, cei de acum sunt parca lipsiti de … stil si continut, dar la asa stiri, asa reporteri.
bafta in continuare, orice ti-ai pune in gand.
Way to go, smart lady! A venit vremea sa spui si povestea ta, dupa ce ai spus atatea ale altora!
Ai o profesie si un stil de a o practica pe care multi le invidiaza, myself included
Cred ca activitatea dumneavoastra a avut de castigat in ultimii ani; a scazut poate in intensitate (masurata ca frecventa a aparitiilor in prime-time) dar a crescut in ce priveste calitatea si coerenta.
“Mitocania” e mai potrivit. “Eschiva” presupune o doza de politete si subtilitate.
“Atunci când le spun că solicit interviuri pentru canale ca…”
Am putea scrie o carte, la un moment dat, despre tehnici de eschivă sau, pur şi simplu, mitocănia la alesul român?
Altfel, fără să spun vreo noutate: CHAPEAU!
go, sanda, go!