Am intrat în universul lui Harry Potter de dragul nepoatei mele Ioana. Era vital să ştiu ce-i ăla “vâjthaţ” şi că “alohamora” e vraja care descuie instant uşi ferecate, altfel comunicarea dintre noi ar fi fost în pericol. Ioana a crescut între timp şi a înlocuit pasiunea pentru imaginarul Harry cu cea pentru un coleg de liceu poreclit “Bugsy”. Păstrează încă, pe un perete din camera ei, un poster cu actorul Daniel Radcliffe însă acesta nu mai e înveşmântat în pelerina care l-a făcut celebru. E la bustul gol acum, performând într-o piesă de teatru, semn că şi Harry a crescut odată cu fanii lui.
Pentru Joanne Kathleen Rowling, cea care a născocit toate personajele şi viaţa ce palpită la Hogwarts, am pus de-o parte o mare cantitate de respect. O femeie care a luat viaţa de la capăt de mai multe ori şi în istoria căreia se verifică faptul că, dacă îţi urmezi adevarata vocaţie şi pui pasiune în cea ce faci, succesul nu va întârzia să apară. JK Rowling a fost invitată la un moment dat să susţină un discurs la Universitatea Harvard. În faţa unui auditoriu setat să vâneze cu orice preț succesul, Rowling a ales să vorbească despre beneficiile eşecului:
“So why do I talk about the benefits of failure? Simply because failure meant a stripping away of the inessential. I stopped pretending to myself that I was anything other than what I was, and began to direct all my energy into finishing the only work that mattered to me.”
Citește și:
superb!!!
Îmi amintesc foarte puternic ce s-a întâmplat în mine când am urmărit înregistrarea asta. Poate din lipsa unei preocupări concrete, am văzut-o de vreo trei ori şi i-am citit transcriptul tot pe-atât. Am rămas surprins că unor absolvenţi care-şi croiesc drumul în căutarea unei slujbe bănoase, ea s-a oprit să vorbească despre viaţa aia adevărata, care sub nici o formă nu le-a fost predată vreodată (oare de ce?) la cursuri. Am crescut un mare respect pentru Rowling din punctul acela.
P.S. Importanţa imaginaţiei, pe care o detaliază în discurs, e la fel de fascinantă.